Maruntisuri?

*articol scris cu ceva timp in urma

Traim in fiecare zi ca niste cartite? Parerea noastra despre cotidian este ca ne acapareaza simturile. Traim una si aceeasi zi. Trebuie sa mergem la serviciu. Azi e luni si incepem o alta saptamana de lucru. Anul asta ne facem revelionul in acelasi loc cu aceeasi oameni. Nimic important nu s-a intamplat in ultima luna din viata noastra. De ce? Este atat de simplu de gasit un raspuns la aceasta intrebare incat ma intreb de ce am asternut pe hartie un subiect atat de banal. Poate tocmai pentru a scapa de banal. De ce ne concentram pe lucrurile semnificative cand noi ne hranim in primul rand cu lucrurile marunte? Acele lucruri care trec de masca pe care o folosim in societate, si ajung direct in suflet… Vorbesc aici de cuvantul angelic rostit din gura copilului, de privirea iubitului cand iti spune nimicuri, de motanul care toarce in palmele tale, de bataia in usa a prietenilor, de frunzele verzi care stiu ca sunt eroinele toamnei, de bunica care impinge caruciorul viitorului, de oglindirea copacilor in apa lacului Floreasca, de linistea unei dupa-amiezi de duminica care umple lumea dintre mine si tine, de clipa care se consuma chiar acum … In asta consta maretia unei clipe traite cu sufletul… Oare constientizam cat de usor putem primi acest moment fericit in lumea noastra?

Nu ne trebuie timp pentru a o realiza, ci doar ochi pentru a putea privi in dreapta si in stanga. Nu gasesc absurd pasul oprit din drum pentru a lasa privirea sa zburde pe tavanul strazii. O sa va minunati cat de semnificativa va deveni clipa. Nu asteptati sa vi se desfaca siretul de la pantof pentru ca privirea sa va oblige sa vedeti din alt unghi ceea ce se afla in fata voastra de mult timp. Confortul il putem gasi pe bancuta aia parasita intr-un colt din parcul si mai parasit. Iar patul il putem transforma intr-un obiect de odihna, asa cum fotoliul poate reprezenta un foarte bun instrument social. Bineinteles ca el trebuie sa fie confortabil, dar mai confortabil este cuvantul adresat celui care a fost ales sa ocupe locul in inima ta.

Nu avem nevoie de bucatile de hartie care ne conduc pe sensul unic al vietii sociale. Un zambet este mult mai valoros decat inelul de o mie de karate de la Celini. O atingere este mai calduroasa decat noua colectie a Stellei. Mi-e sete de priviri zambitoare. Mi-e foame de oameni fericiti. Bine, recunosc, de oamenii pe care ii cunosc eu. Si stiu ca maruntisurile ii pot face sa zambeasca mai des. Nu vreau sa imi arate zambetul pentru a ma lasa sa-i privesc in suflet, dar mi-as dori sa ni-l impartasim pentru a zambi impreuna.

M-am hotarat sa imi concentrez atentia pe lucrurile care conteaza cu adevarat, pe maruntisurile care ma inconjoara si care imi fac viata altfel. Da, vreau sa fiu omul care construieste din nimicuri o viata. Una nuantata in cele mai vii culori ale realitatii. Sper ca voi reusi sa-mi pictez partea a doua a vietii si sa o inramez cu anii de lemn deja traiti. Gata, mi-am setat optiunea pe full color. Sa nu va prind ca mi-o schimbati pe sepia, ca nu va voi mai clipi niciodata!