cateva citate impartasite si culese de cineva drag dintr-o carte pe sufletul fiecaruia:
"Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele.""Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufăr şi, cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât o să sufăr."
"Nu avem voie să lăsăm totul la voia întâmplării, aşa cum nu avem voie să ne înecăm. Înoată!"
"Întregul valora mai mult decât părţile luate separat."
"Cu cât înţelegi mai bine ce e libertatea, cu atât o pierzi mai mult."
"Nu este revoltător? În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire şi nu se poate compara cu nicio boală a trupului – şi eu sunt atât de marginită, atât de degenerată şi, pe deasupra, am încercat să te învăţ şi pe tine."
"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."
"Exista, intre doua persoane, unele sentimente de a caror sinceritate nu te poti indoi"
"Suferinta il innobileaza atat pe cel ce o cauzeaza, cat si pe cel ce o suporta sau cel putin ne face mai putin abjecti… Un soi de autoiertare deghizata, ideea ca, intr-un fel, suferinta innobileaza viata, astfel incat suferinta pe care o cauzam altora devine, conform unor reguli algebrice dubioase, egala cu innobilarea sau, oricum, cu imbogatirea vietii, prin intermediul acelei retrageri ."
"Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio - ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda şi pot dispărea pentru totdeauna."
"Durerea fizica din prima luna se atenuase, uneori eram constient ca o doream si ca as fi dat orice sa o am alaturi de mine in pat. Acelea erau insa clipe de frustrare ale trupului, nu nostalgia unei iubiri."
"Stiam ca-mi ascunde anumite lucruri. Prea simpla viata ei, prea nu exista nici un barbat
pentru ca sa fie asa ! Ultima ei scrisoare nu m-a gasit nepregatit. Nu m-am asteptat sa
ma simt atat de tradat si amarit. Nu era gelozia fizica a barbatului, cat mai curand furie.
Zile de-a randul mi s-au perindat in memorie clipele de intimitate in doi cand simteam ca unul singur, imi apareau ca secventele unui film ieftin, romantic, de care-mi aminteam fara sa vreau. Citeam si reciteam scrisoarea refuzand ideea ca totul se poate sfarsi prin intermediul a doua sute de vorbe desuete si ofilite. Pritre ultimele randuri am vazut si :" Pentru mine tu o sa fii intotdeauna altceva" Am scris o scrisoare in care-i spuneam ca poate sa se considere absolut libera. Am rupt-o. Daca ceva o putea face sa sufere, aceea era tacerea, si vroiam sa sufere."
"Cunoasterea nu m-a facut fericit, m-a cuprins o furie surda impotriva legii evolutiei, care acceptase ca in una si aceeasi minte sa existe atata sensibilitate si atata stangacie totodata. In mine se revolta propriul eu ca un iepure in capcana. Am luat toate poeziile pe care le scrisesem pana atunci si incet, pagina cu pagina, le-am rupt in bucatele cat mai mici, pana am simtit ca ma dor degetele."
"Nu stiu daca din furie, din manie, din razbunare m-am hotarat sa plec. Nu ma gandeam la Ea, simteam nevoia sa stau de vorba cu cineva. Un ultim gest al eului meu dornic de existentialism, cautam libertatea in capriciu."
"Acum trebuia sa o intalnesc, nu aveam nici un chef de Ea si nici sa-i povestesc despre ce s-a intamplat. Nu mai stiam de ce am venit. Imi venea sa ma intorc inapoi. Nu vroiam sa o necajesc, dar nici sa-i spun adevarul. Fie din mila, fie in virtutea vechilor sentimente, am ramas pe loc, curios sa aflu ce a mai facut.Era un gen de provocare, care sa verifice sentimentele si indoielile cu privire la EA. Ea reprezenta realitatea trecuta si prezenta din lumea exterioara si acum, nestiut de nimeni, o aduceam in lumea aventurii mele interioare. Noaptea pe drum ma gandisem insa sa o rezolv cu Ea asa incat sa nu trebuiasca sa fac dragoste si in acelasi timp sa ma compatimeasca."
"A urmat o tacere indelungata dupa care a intrebat.
- Noi unde ne aflam ?
- Cum adica ?
Statea sprijinita intr-un cot, fixandu-ma si facandu-ma sa-i evit privirea.
- Acum, bineinteles, asta este, si ridica din umeri. Oricum, nu am venit in calitate de prieten din copilarie.
M-am apucat cu mainile de cap.
- A., mi-e sila de femei, de dragoste, de iubire, de tot. Nu mai stiu ce vreau.
Nu trebuia sa te fi chemat. Ea cu privirea in pamant , parca taci, consimtea. Stia, cred ca in momentul asta aveam nostalgia unei surori. Daca nu te intereseaza, este dreptul
tau, eu te inteleg.
- De acord. A ridicat privirea. Dar, "draga mea surioara", intr-o zi te vei face bine.
- Nu mai stiu, zau ca nu mai stiu. Suna a disperare. Asculta, pleaca, injura-ma, fa ce vrei, in momentul asta eu sunt un om mort. M-am apropiat de fereastra. Este vina mea. Nu pot sa-ti cer sa iti petreci trei zile cu un mort.
- Un mort pe care candva l-am iubit.
Se asternuse tacerea de mult. S-a ridicat vioaie de pe pat, a aprins lumina si a inceput sa se fardeze. Ma gandeam la faptul ca EA nu se farda, la cat era de distanta, la eleganta EI, la misterul pe care il degaja. Mi se parea minunat sa nu doresc o femeie doar pentru ca eram capabil de fidelitate fata de alta."
"Stiu cum este cand oamenii se despart. O saptamana de iad, o alta saptamana de groaza, apoi incepi sa uiti, si apoi parca nici nu s-a intamplat, s-a intamplat altcuiva si dai din umeri. Spui "sa fiu al naibii", asta-i viata, asta-i lumea. Ce prostie! Ca si cum nu tu ai fi pierdut ceva pentru totdeauna".
Magicianul, John Fowles
