16. Oameni

Cristina Ivan îmbină stilul vintage cu accesorii contemporane

portret de Ana-Maria Niculae

Născută 21 septembrie 1978, Bucureşti

Studii Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Ocupaţie designer

Tanara si-a deschis propriul magazin, in Centrul Istoric, pe care l-a numit Atelier Aiurea, pentru a aduce stilul vintage aproape de alti pasionati.

Ce-i place

„Îmi place să visez în natură, îmi plac zâmbetele şi oamenii frumoşi. De asemenea îmi place mâncarea făcută de iubitul meu, iar când am timp liber ador să îl petrec cu prietenele“, spune tânăra.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac Bucureştiul la ora 18.00, să zbor cu avionul şi apa tulbure“, spune Cristina. Ea adaugă că o mai deranjează ipocrizia, răutatea, furtuna şi oamenii care înrăiesc animalele.

Pasiunea Cristinei a luat amploare în urmă cu patru ani în timp ce lucra într-o corporaţie. De multe ori i se cereau sfaturi vestimentare sau ajutorul pentru alegerea unor cadouri. „Treptat, şi ajutată de cei apropiaţi mie, mi-am demonstrat că am simţ artistic. De aici mi-a venit ideea de a face pantofi“, spune ea.

A luat legătura cu un atelier, iar cu ajutorul a două prietene bune, Oana si Alexa, a început să creeze pantofi. „Cumpăram pantofii, iar acasă puneam aplicaţii, nasturi, monede vechi sau bandă magnetică“, povesteşte Cristina. Şi astfel, după programul de muncă, venea acasă şi creea pantofi până la trei dimineaţa. Treptat pasiunea a fost transformată în bussines. Pantofii creaţi cu imaginaţie şi pasiune erau aduşi colegilor.

Atelier Aiurea, „boutique-ul de vată pe băţ“

După ce a mai dezvoltat câteva proiecte, precum „Goana după cadouri“, prin care oferea consultanţă pentru alegerea cadoului potrivit, şi după ce a realizat mai multe lămpi personalizate, Cristina s-a întors la pasiunea pentru pantofi. „Îmi place să mă joc cu formele şi cu ideile, să dau o altă faţă lucrurilor“, adaugă tânăra. După ce a participat la mai multe târguri i-a venit ideea de a-şi deschide un magazin. Ajutată de Corina Cristescu, studenta la arhitectura, dar şi de prieteni, tanara a deschis magazinul pe care l-a numit Atelier Aiurea şi pe care îl descrie ca fiind „boutique-ul de vată pe băţ“. „Aiurea vine de la altfel, nonconformist, îndrăzneţ“, completează ea. În magazinul deschis anul acesta în luna mai se găseşte aproape orice piesă sau accesoriu vestimentar. Toate sunt însă deosebite şi în mare parte unicate.

Haine aduse din Londra, Paris sau Amsterdam

Hainele purtate altădată de doamnele importante ale vremii se găsesc îmediat ce treci pragul micului magazin din Centrul Istoric al Capitalei. „Sunt alese de mine şi sunt aduse din Paris, Londra sau Amsterdam, dar am şi haine vechi de la adevăratele doamne ale Bucureştiului. Sunt croieli deosebite, materiale bune, lucrate cu atenţie pentru detaliu, ceea ce în prezent nu se mai face“, povesteşte Cristina despre hainele alese de ea pentru magazin.

Atât amenajarea vitrinei, cât şi designul interior, au fost gândite ca un spaţiu de inspiraţie ce poate conduce la redefinirea stilului. Cristina descrie Atelier Aiurea ca fiind, nu un simplu magazin de haine şi accesorii vintage, ci un spaţiu în care extravaganţa celebrei Vivienne Westwood, eleganţa coco şi rafinamentul eternei Audrey Hepburn se îmbină spectaculos cu noile tendinţe ale unor creatori autohtoni în ascensiune.

Intrebari si raspunsuri

Cum privesc bucureştenii magazinul?

Are succes. A fost observat foarte repede mai ales de cei care frecventează târgurile de vintage. Alţii însă, sunt uimiţi de atmosfera din magazin sau de design, iar cea mai grea parte este cea în care încerci să-i faci să privească altfel lucrurile: ca nu sunt vechi, ci unicate.

Ce vrei sa aduci nou pentru acest magazin?

Încercăm să venim cu un plus. Să aducem designeri români, iar anul viitor vrem să venim cu o colecţie a Atelierului Aiurea, cu ţinute de inspiraţie vintage aduse în contemporan.

sa mergem pe blat

luna asta in Good Homes masutele sunt incovoiate de amintiri


pasii ii puteti gasi pe blogul Good Homes

acasa de Craciun

Povestea caminului meu de sarbatori fericite in Good Homes. Pentru voi!

d-ale mestesugului

mult lemn pentru cadourile ultimelor doua luni din Good Homes !



cateva imagini si pe blogul Good Homes

Lampa cu imunitate si un bucatar de placere :)

toate astea in Good Homes & Food-ul de septembrie!

cu presul prin oras

Vara asta mi-am reinceput plimbarile in aer liber.. cu cortul! Mai intai m-am oprit pe Arthur Verona, la Street Delivery-ul fetelor de la Good Homes cu care am adus bucati din living-ul fiecareia la aerisit, ornand latura parcului Icoanei cu calutul din lemn al Ioanei, cu rochitele funky al lui Ailin agatate in pomul care isi asternea timid umbra pe canapeaua in care te puteai afunda decupand ursuleti si fluturasi din maculatura atent aleasa de gasca vesela dar sarguincioasa :) Imaginile pot fi cu greu reproduse, asa ca am sa le postez in curand pe blogul inca imaculat, Aiuristic by Cristina Ivan.. impreuna cu alte cateva de la targul vintage de saptamana trecuta de pe Kiseleff.

Maine insa ma voi muta pret de cateva ore in curtea Claudiei de la Verde Cafe (Str. Domnita Ruxandra, nr 15. - intersectia Tunari cu M. Eminescu), acolo unde se vor deschide portile pentru un alt targ vintage, de data asta pe tocuri. Am pregatit cateva rochii cu iz de 80s, dar si poze din seria EDUN printate pe panza. Am 'pictat' cateva tablouri cu pantofi conceptuali din gips care vor fi prezentati alaturi de alte obiecte reconcepute.

Va fi o sambata relaxanta in care voi schimba cateva vorbe cu voi, in timp ce Copacul de hartie ne va fi plantat un viitor copac verde. la Cafe Verde. de la 12 pm!



Post-eveniment:
aici avem reportajul Antenei 1 cu imagini de la targul de sambata

o noua... joaca

Si pentru ca niciodata nu e prea tarziu, m-am apucat sa scriu la gazeta :D Este o rubrica injghebata mai mult din poze ce-i drept, dar care are la baza prima idee de 'afacere', Goana dupa cadou :) Concret, incropesc o fisa personala a celui care va primi cadoul ce trebuie sa fie haios, deloc costisitor, lucrat manual si neaparat cat mai personal. Il descriu si apoi trec la manufacturarea lui, pe pasi dublati de imagini.Asa ca.. daca apucati sa rasfoiti revista Good Homes pe iulie-august si treceti de primele 56 pagini, puteti fi inspirati de gaselnita :D de la cea de-a 57-a, pentru ziua de nastere imposibil de neglijat care tocmai se apropie, fapt ce va pune pe ganduri :) Si pentru ca nu aveti nici timp, nici chef sa-i dati de cap, imi puteti trimite mie pe adresa redactiei (goodhomes@msgroup.ro) o fisa personala a cui vreti sa ii oferiti cadoul potrivit :D Bine, fie, puteti lasa si cateva randuri care sa sustina parerea voastra despre aceste doua pagini cel putin colorate :)
Dar pana sa aveti revista la indemana, avem mai jos jpeg-ul :)

alte aparitii media

Casa si Gradina, Casa Trend section

Bolero magazine, Deco section

o car(t)e merita citita

sau o viata ce trebuie traita...

cateva citate impartasite si culese de cineva drag dintr-o carte pe sufletul fiecaruia:
"Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele."
"Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufăr şi, cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât o să sufăr."
"Nu avem voie să lăsăm totul la voia întâmplării, aşa cum nu avem voie să ne înecăm. Înoată!"
"Întregul valora mai mult decât părţile luate separat."
"Cu cât înţelegi mai bine ce e libertatea, cu atât o pierzi mai mult."
"Nu este revoltător? În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire şi nu se poate compara cu nicio boală a trupului – şi eu sunt atât de marginită, atât de degenerată şi, pe deasupra, am încercat să te învăţ şi pe tine."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Exista, intre doua persoane, unele sentimente de a caror sinceritate nu te poti indoi"

"Suferinta il innobileaza atat pe cel ce o cauzeaza, cat si pe cel ce o suporta sau cel putin ne face mai putin abjecti… Un soi de autoiertare deghizata, ideea ca, intr-un fel, suferinta innobileaza viata, astfel incat suferinta pe care o cauzam altora devine, conform unor reguli algebrice dubioase, egala cu innobilarea sau, oricum, cu imbogatirea vietii, prin intermediul acelei retrageri ."

"Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio - ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda şi pot dispărea pentru totdeauna."

"Durerea fizica din prima luna se atenuase, uneori eram constient ca o doream si ca as fi dat orice sa o am alaturi de mine in pat. Acelea erau insa clipe de frustrare ale trupului, nu nostalgia unei iubiri."

"Stiam ca-mi ascunde anumite lucruri. Prea simpla viata ei, prea nu exista nici un barbat
pentru ca sa fie asa ! Ultima ei scrisoare nu m-a gasit nepregatit. Nu m-am asteptat sa
ma simt atat de tradat si amarit. Nu era gelozia fizica a barbatului, cat mai curand furie.
Zile de-a randul mi s-au perindat in memorie clipele de intimitate in doi cand simteam ca unul singur, imi apareau ca secventele unui film ieftin, romantic, de care-mi aminteam fara sa vreau. Citeam si reciteam scrisoarea refuzand ideea ca totul se poate sfarsi prin intermediul a doua sute de vorbe desuete si ofilite. Pritre ultimele randuri am vazut si :" Pentru mine tu o sa fii intotdeauna altceva" Am scris o scrisoare in care-i spuneam ca poate sa se considere absolut libera. Am rupt-o. Daca ceva o putea face sa sufere, aceea era tacerea, si vroiam sa sufere."

"Cunoasterea nu m-a facut fericit, m-a cuprins o furie surda impotriva legii evolutiei, care acceptase ca in una si aceeasi minte sa existe atata sensibilitate si atata stangacie totodata. In mine se revolta propriul eu ca un iepure in capcana. Am luat toate poeziile pe care le scrisesem pana atunci si incet, pagina cu pagina, le-am rupt in bucatele cat mai mici, pana am simtit ca ma dor degetele."

"Nu stiu daca din furie, din manie, din razbunare m-am hotarat sa plec. Nu ma gandeam la Ea, simteam nevoia sa stau de vorba cu cineva. Un ultim gest al eului meu dornic de existentialism, cautam libertatea in capriciu."

"Acum trebuia sa o intalnesc, nu aveam nici un chef de Ea si nici sa-i povestesc despre ce s-a intamplat. Nu mai stiam de ce am venit. Imi venea sa ma intorc inapoi. Nu vroiam sa o necajesc, dar nici sa-i spun adevarul. Fie din mila, fie in virtutea vechilor sentimente, am ramas pe loc, curios sa aflu ce a mai facut.Era un gen de provocare, care sa verifice sentimentele si indoielile cu privire la EA. Ea reprezenta realitatea trecuta si prezenta din lumea exterioara si acum, nestiut de nimeni, o aduceam in lumea aventurii mele interioare. Noaptea pe drum ma gandisem insa sa o rezolv cu Ea asa incat sa nu trebuiasca sa fac dragoste si in acelasi timp sa ma compatimeasca."

"A urmat o tacere indelungata dupa care a intrebat.
- Noi unde ne aflam ?
- Cum adica ?
Statea sprijinita intr-un cot, fixandu-ma si facandu-ma sa-i evit privirea.
- Acum, bineinteles, asta este, si ridica din umeri. Oricum, nu am venit in calitate de prieten din copilarie.
M-am apucat cu mainile de cap.
- A., mi-e sila de femei, de dragoste, de iubire, de tot. Nu mai stiu ce vreau.
Nu trebuia sa te fi chemat. Ea cu privirea in pamant , parca taci, consimtea. Stia, cred ca in momentul asta aveam nostalgia unei surori. Daca nu te intereseaza, este dreptul
tau, eu te inteleg.
- De acord. A ridicat privirea. Dar, "draga mea surioara", intr-o zi te vei face bine.
- Nu mai stiu, zau ca nu mai stiu. Suna a disperare. Asculta, pleaca, injura-ma, fa ce vrei, in momentul asta eu sunt un om mort. M-am apropiat de fereastra. Este vina mea. Nu pot sa-ti cer sa iti petreci trei zile cu un mort.
- Un mort pe care candva l-am iubit.
Se asternuse tacerea de mult. S-a ridicat vioaie de pe pat, a aprins lumina si a inceput sa se fardeze. Ma gandeam la faptul ca EA nu se farda, la cat era de distanta, la eleganta EI, la misterul pe care il degaja. Mi se parea minunat sa nu doresc o femeie doar pentru ca eram capabil de fidelitate fata de alta."
"Stiu cum este cand oamenii se despart. O saptamana de iad, o alta saptamana de groaza, apoi incepi sa uiti, si apoi parca nici nu s-a intamplat, s-a intamplat altcuiva si dai din umeri. Spui "sa fiu al naibii", asta-i viata, asta-i lumea. Ce prostie! Ca si cum nu tu ai fi pierdut ceva pentru totdeauna".

Magicianul, John Fowles

cu doua maini intinse....

pentru mine ziua mamei este pe 8 ianuarie. O zi castigata, fie de petrecem si cateva momente impreuna. Acum nu ne mai despart oceane, escale, scrisori, telefoane, fusuri orare… nici macar orase. Acum e de ajuns sa strig « la multi ani ! » ca tu sa ma auzi.

Sa imi traiesti zambind, my dear maman!

Sa planificam trecutul…

Da, este o perioada in care te gandesti cel mai mult la momentele petrecute in trecut. Poate pentru ca timpul se asterne altfel de sarbatori. Nu degeaba alergi ca un mic sclav sa atingi limitele impuse tot de tine, pentru ca toata alergatura asta sa se sfarseasca in sanul acestor amintiri. Ele devin vii, mai ales daca ai sansa sa retraiesti momente impietrite in timp, atunci cand existenta era intotdeauna privita la persoana I plural. Nu iti mai pasa de ceasul prezentului, ci te raportezi la clipe, zambete, aduceri aminte, brate si priviri care toate tes un moment atemporal in care tu esti in fata ta sau in fata lui, fericita ca te poti retrai, chiar si pentru cateva ceasuri nedefinite.Bineinteles ca exista un sfarsit cutremurator, care te zguduie in epicentrul fiintei incat ramai cu o suferinta de neredat. Merita ? Nici macar nu iti pui intrebarea asta decat dupa ce ai ramas din nou cu amintirea unor amintiri. Nu stiu cat de departe poti merge in durere, dar stiu sigur ca exista o doza colosala de masochism sentimental cand vine vorba despre singurul brat cu care poti calatori pana la celalalt capat- O calatorie care a inceput in vis si s-a terminat in realitate. Acum a ramas doar visul. Un vis constant, chiar daca va fi dat sa nu mai devina realitate. Este atat de tulburator cum un simplu zambet te poate umple de speranta si tot el te poate arunca in cosmar. Nu vi s-a intamplat ca atunci cand traiti constient un moment suprem, complet, sa va inspaimante lumina izbitoare a sufletului si, complesiti fiind, sa realizati ca ati ajuns in varful trairilor dintotdeauana ? Ca acesta este Everestul vostru care va fi fost escaladat vreodata ? Nu spun ca nu mai putem urca in timpuri viitoare, ci ca nimic nu mai poate duce catre aceeasi culme. Iti ingadui sa te ridici ori de cate ori de lasi devastat. Esti un mic ostas cu scobituri in piept si cartilaje slabite, imun la izuri, dar cu memoria intacta, care inainteaza ostenit pe campul trairilor interioare. Imi poti face rau dupa rau, dar ramai tu bun doar in prezentul tau ? Acela in care eu sunt doar o stafie care mai apare doar cand ai ochii larg inchisi? Un viitor probabil si posibil, mai ales cand Timpul ne va sopti dupa ani daca vom fi ramas ostatici in ‘clipa’. Sufletul nu are varsta, dar prezentul ne va fi varstic. Cu timpul scris pe chip, cu spatele incovoiat de bolovanul marit, cu privirea impovarata de regret, cu talpile tabacite de spini. Linistea, echilibrul, confortul, dragostea, fericirea, un diapozitiv de cadre pentru o viata in cautare. A fiecaruia.

for an inner self-ish

naive x-mas rendez-vous este sabato

Va invit la o ultima intrevedere pe anul acesta la targul MGB de unde va puteti (cel putin) inspira pentru seara de Craciun cu darusaguri la indemana :)

Locatie: Club TEPHRA (strada Eforie nr. 14).
Intrare: 10 Ron
Program: 12.00- 18.00
Concert ANEB: ora 18.00
After party MGB: DJ Acidulate (intrare liberă)

Mai multe detalii pe situl oficial My Grandma's Backyard

Sarbatori naive si aiurea, daca nu reusim sa ne vedem sambata!!! :))

Viata ca o pizza de baza cu ingrediente la alegere

Nonsens. In loc de prefata. O fata prefacuta a unei vieti in curgere. O curgere lina, naturala, in amonte, imi spun mie pentru dulcea amagire a trainiciei unor momente efemere. Pot incepe cu inceputul, doar ca nu stiu in a cata mia burta sunt. Pot crede ca e prima si atunci intreg trecutul e nimic. Pot spune ca tot ce nu este acum, nu este oricum. Si atunci de ce sufletul tine cu dintii de sfoara ce are la capat nu o permanenta completa, ci un bolovan de regrete gata sa fie dezamorsat? Traieste el in trecut ? Atunci poate fi trecut in inexistenta. Dar nu, el imi alimenteaza umbra in fiecare clipa. Chiar daca nu este palpabil, el exista. Cumva, mai presus pus de cuvinte. Nu este explicabil, poate doar explica o traire. Vine in completarea ei, ca o extensie a clipei. Si ramane intr-un atas al corpului. Legat de bolovanul marit al unui drum cu sens unic si semne conventionale. Acele semne care iti aduc aminte la fiecare viraj cat esti de limitat. Si mic. Atat de mic incat daca te cauti pe google earth nu te vezi de restul celorlalte boabe din Univers. Si totusi, pentru el esti Universul. Sau poti fi. Dar nu, nu poate fi atat de usor incat sa fie gata trait. Asa incat extrag din dex-ul gandirii cuvantul ‘complicat’, torn apa plata de filtru si ma pastilez cu piperul fabricat din mine. Adaug si-ul celuilalt eu si imi pun mantia de ploaie. Privesc in sus, vad stele mii si mii. La cati ani distanta. Atatia cati sunt intre vazul meu si mine. Sa fie oare aceasta pedeapsa rodul unei curiozitati edene? Musc, gust si totodata ma las prada. Sunt devorata si las inconstienta sa ma invaluie. Dintr-o data Totul sta nonsalant si ma priveste drept in ochi. Eu pot sa ii inchid, am puterea asta. Si pentru ca stiu ca mi-este la indemana binele, eu caut raul. Imi aduc ambele maini cu cele zece degete, toate ale mele, sa imi largeasca ochii intr-o fantana de suferinta, nu pentru ca n-ar exista un orizont multicolor, ci pentru ca eu cumva caut nuantele de gri chiar si intr-un vas ce poate lua forma Cerului intors invers. Pot pune semn si asta pentru ca sper ca el oricat l-ar intoarce sa imi poata zari urma unor pasi candva intortocheati. Spatele drept si privirea inainte. Auzisem eu de undeva din departare. Ma incrancenez mai mult decat acum si ma privesc inapoi. Sunt cu multe zile mai inainte si ma pot inca recunoaste. Pielea e cu 2cm mai intinsa, privirea cu o dragoste in minus, mainile cu 2 kg mai piei, iar talpile cu toate urmele visate. Dar parca coloana si-a pastrat inca siragurile pe acelasi umeras. Acul de gamalie este inca pe jos, asa ca raman sa imi iau una din maini sa ma ajute la semnul refacerii. Si pentru ca o mana este ocupata cu mana ta, iti imprumut cealalta mana si te ridic in dreptul privirii mele. Ce privesti nu pot distinge. Asa incat tumultul realitatii ma trezeste subit in Acum. M-ul face ca acu’ sa se indoaie. Ai un ciocan sa imi indrepti Prezentul? Spui ca nu-l gasesti, dar inca incerci. Oare. 

Insa nerabdarea iti iese in calea incercarii pana-n fata regasirii meale. Ne-ul poate fi ales pentru orice radacina, fie ea oricat de bine infipta intr-un sol. Un sol care iti intinde scrisoarea cui-ului. Si nu oricum, ci cu manualul de utilizare tradus. In aceeasi limba. A noastra. Constransa doar de termenii ‘a fii’ si ‘a nu fi’. Doua jumatati perfect egale dintr-un intreg resemnat. Putem semna impreuna in atlasul bunului mers, putem chiar scana mersul bun, dar oare putem relata o scanare a lui acum? Stiri sa stim in ceasul noua. Noua ne este dat sa impartim clipa in doua. [va urma… de bine, de rau]

3 sounds

Put your chill on in Control this Tuesday. Ansky and friends are the firestarters of Layer 1... Dare to live it?

RSVP here :)

Many thanks for your support!

Feeder.ro
Mr Dundeen
Metropotam
Anyplace.ro
Yazee.ro
Afterparty.ro
Pubbing.ro
DJresource.ro
Sofresh.ro

hai sa inspiram impreuna

... o gura de arta proaspata... inspira si lasa-te exprimat!